Ca sa fi trecut pe acolo trebuie sa nu fi fost sensibil la fum, pentru ca daca inchideai ochii te puteai crede, lejer, la un gratar de 1 Mai, la iarba verde. Mirosul de cranaciori si peste prajit acoperea, la propriu, pavilionul central de la Romexpo. Meniul ni-l prezentase, de fapt, cu mult inainte de intrare, un domn care vorbea pe alee la telefon: carnaciori de Plescoi, pizza, ness si cico.
Am intrat cu pofta de mancare si chef de degustare. Primul soc a fost chiar la intrare. Aromele din nari contrastau puternic cu imaginea pe care o aveai in fata ochilor. Un bar luminat intens cu nenumarate sticle colorate, cocktailuri si cafele prezentate in pahare inalte si o muzica de club care se dadea la maxim din boxe.
Ne luam dupa miros si pornim sa cautam standurile cu mancare. Din pacate am ratat demonstratiile maestrilor. Antonio Pisanielo si Massimo Francavilla si-au aratat talentele in timpul saptamanii pentru clientii mai mari ai targului. Totusi, am gasit si standuri unde bucatari draguti, dotati cu casca si microfon iti povesteau ce se aduna in tigaie, cat se prajeste, ce condimente se pun. Daca erai cuminte si stateai frumos la coada, lipit de stand, primeai si o farfurie cu preparatul pe care il urmarisei cum se formeaza de la primul ingredient.
Cea mai mare inghesuiala era la standul de pizza. Motivul era simplu, doi bucatari (am inteles ca se numesc pizzaiolo) invarteau in aer aluat, cantau si interactionau cu publicul. N-am apucat nicio felie de pizza. Era inghesuiala atat de mare incat trebuia sa astepti cateva zeci de minute ca sa iti revendici o felie. La fel de aglomerat era si standul de unde rasarea mirosul de peste prajit si carnaciori. Daca brusc ti se facea foame, te puteai satura cu o punga de cipsuri. Se dadeau la liber la standurile producatorilor. Am refuzat!
Ne-au placut, in schimb, standurile barmanilor care iti ofereau rapid o combiantie de lichioruri si alte bauturi spre degustare in pahare inalte, decorate cu pai si multa gheata. Si cafeaua era dichisita in spatele tejghelei si prezentata in fata publicului in nuante bej si ciocolatii.
Am pornit cu gandul ca vom vedea maestrii bucatari la datorie, invartind in oale, dar ne-am ales cu o portie mica de orez cu pui (de la standul unde nu era coada) si mirosul de gratar, ramas in haine si in nari pana spre seara.