Slănina de porc are câteva secrete, dacă vrei să beneficiezi din plin de calităţile sale nutriţionale.
Secretele slăninii de porc, dezvăluite de un nutriţionist
Medicul Liudmila Goncearova, imunolog, genetician şi nutriţionist, a dezvăluit că slănina de porc trebuie consumată doar crudă, pentru a nu afecta organismul. Deşi de obicei ea este supusă unei minime prelucrări pentru a putea fi mâncată, specialistul spune că acest proces duce la pierderea proprietăţilor benefice pentru organism, deoarece grăsimile îşi schimbă structura biochimică în urma afumării sau a prăjirii.
"Slănina crudă trebuie tăiată felii subţiri şi mâncată cu ierburi, castraveţi verzi sau frunze de salată. Se condimentează cu orice ulei vegetal nerafinat care vi se potriveşte", a spus Liudmila Goncearova.
Specialistul a subliniat că la o singură masă cantitatea maximă de slănină consumată nu ar trebui să depăşească 50 de grame, dar şi că aceasta nu ar trebui combinată cu alte alimente "grele".
Slănina are proprietăţi benefice pentru organism
Prin comparaţie cu alte grăsimi procesate, slănina de porc întăreşte sistemul imunitar şi, deşi toată lumea crede contrariul, favorizează scăderea colesterolului datorită acidului arahidonic. Acesta este necesar pentru ca organismul uman să poată produce compuşii chimici responsabili cu răspunsurile imune şi cu reacţiile la inflamaţii.
Printre nutrienţii regăsiţi în slănină se numără vitamine B, Seleniu şi Zinc.
Despre beneficiile slăninii în dietă a vorbit şi prof. Gheorghe Mencinicopschi, în repetate rânduri. Acesta a ţinut să spulbere mitul că slănina de porc îngraşă, explicând că grăsimile naturale nu sunt responsabile pentru luarea în greutate, dacă sunt preparate şi asociate corect cu alte alimente.
Cum se prepară şi cum se păstrează corect slănina
Slănina trebuie ţinută timp de 5-6 zile la sare pentru a putea rezista mai mult timp şi a putea fi savurată şi la luni de zile după preparare. Ea poate fi afumată, pentru o rezistenţă şi mai mare, în funcţie de gusturi, dar şi fiartă cu sare, usturoi, foi de dafin; unii preferă chiar fierberea ei în zeamă de varză, pentru a căpăta o savoare deosebită.
Indiferent de modul de preparare, cel de păstrare este, de fapt, cel mai important.
Unii păstrează slănina în congelator, în pungi speciale, din care este scos aerul, pe cât posibil. Această metodă permite păstrarea slăninii până la 5 ani, însă dezavantajul este că aceasta şi-ar putea schimba gustul.
Altă metodă, folosită în special la ţară, este învelirea ei într-o hârtie de copt de culoare închisă, după ce i s-a dat sare din belşug (de preferat sare mare, de salină). Înfăşurată în hârtie, slănina se pune apoi într-un vas ce poate fi acoperit şi se depozitează într-un loc răcoros şi ferit de lumină şi, evident, de soare. La ţară cei mai mulţi păstrează slana în beci sau chiar în poduri, dacă acestea sunt suficient de răcoroase. Dacă a fost bine sărată şi afumată, slănina poate fi legată cu o sfoară şi ţinută atârnată într-un loc întunecos, dar bine aerisit.